Sunt multi oameni care vor sa ramana in primavara vietii alegand cu disperare operatii estetice, tratamente faciale sau de alt tip costisitoare, parteneri sau partenere foarte tinere si orice le poate reaminti de aceea tinerete avantata, nelinistita, zglobie.
Privind anotimpurile iti dai seama ca ele se tin de mana si nu pot fi oprite si fiecare isi are darurile lui minunate chiar si cand parul e alb, copiii au ajuns la casele lor, esti obosit uneori, tanjesti dupa caii sprintenelii fizice, ai un alt ritm. In iarna vietii te poti insoti cu intelepciunea, recunostiinta, iubirea de tot si toate sau alte triunghiuri trezitoare fara a fi nevoie sa alimentezi false boli, obsesii, grija zilei de maine, frica de moarte, nelinistea.
Undeva inca din primavara vietii e de dorit sa plantezi semintele unor cautari, pasiuni, bucurii intregitoare pe care sa le uzi zi de zi in tine, urmarindu-le coacerea, parguirea, asezarea in raftul interior pentru iernat.
Incercati sa primiti fiecare anotimp cu bucurie fara sa-l criticati : nu-mi plac toamnele, sunt reci si fara soare, ma apuca, depresia, le urasc. Sau nu vreau sa deger iarna, e groaznic in Bucuresti cand zapada se topeste, abia astept sa treaca frigul.
Cum necum am observat ca oamenii gasesc cel putin un defect toamnei si iarnei uitand ca anotimpurile traiesc in interior si ca respingand toamna exterioara refuzam culesul, rodirea, culoarea, evitand iarna respingem acceptarea, intelepciunea, discernamantul sau alte triunghiuri de lumina care fosnesc in aceste aotimpuri.
La fel nu putem spune ca ne place doar sa ne indragostim, e groaznic sa construiesti o relatie si sa incepi sa te plictisesti, sa nu mai existe fiori, pasiune, primavara interioara.
In orice relatie anotimpurile se repeta cu toate trambitele lor doar ca e de dorit sa ne acordam interior la ele si sa nu ne lasam coplesiti de ceea ce credem ca stim despre celalalt, relatie, univers. N pagini putem scrie, desena pe marginea oricarei povesti dar pentru aceasta nelimitare e de dorit sa iubim fiecare anotimp, sa-i onoram minunile, sa-i imbratisam si ploile si furtunile si caldurile toropitoare.
Privindu-ne pe noi ramanii imi dau seama ca asa cum sunt primavarile noastre scurte si toamnele lungi, verile coapte si iernile cu mai mult sau mai putina zapada….asa suntem noi.
Dupa ritmurile noastre interioare s-au asezat si rochiile acestor anotimpuri mai scurte sau mai lungi si toate cu un mare talc.
Descoper in acest spatiu minunat de Trecere, multe spirite batrane cu toamne frumoase interioare si ierni viguroase care s-au intrupat aici nu pentru a se indragosti din 3 in 3 ani ci pentru a creste in lumina unor experiente viguroase, virtuti, daruri, intelegeri semanate in multe vieti care rodesc Acum.
Si ma bucura culorile lor despetite, zambetul lor plin de energie, cautarile lor patrunse de Sens care incep devreme lasandu-se atinse de primavara treziei, vara adancirii, toamna rodirii si iarna intelepciunii.