Pentru ca de la timp incepe totul.
Geneza incepe la inceput. Timpul este poarta de intrare in creatie. Este primul element al creatiei, arena de desfasurare a acestui univers. Acesta, impreuna cu spatiul formeaza primul sistem de coordonate.
Dictonul timpul rezolva totul este magic. Pentru ca include exact cheia catre evadarea din concret. Pentru a intra in aceasta perspectiva, este cazul sa pornim de la premisele ce o compun.
1. Totul face parte din tot. Implicit, orice face parte din tot, formeaza totul. Pentru ca intregul nu este intreg fara o parte cat de mica ce il compune. Un paun nu este la fel de minunat daca ii lipseste si cea mai mica pana. O orchestra nu mai este la fel de orchestra, fara o singura coarda a unei singure viori. Si tot asa.
2. Toti facem parte din tot, formam acest tot. Daca vrem sa iesim din acest tot (materie, limitare, concret, cum vrem sa ii spunem) pe calea catre indumnezeire, trebuie sa ajungem la inceput.
3. Pentru a fi indumnezeit, una cu Dumnezeu, trebuie sa nu mai fi compus. Adica cocktail. Pentru a fi lapte, trebuie sa dai afara cafeaua. Trebuie sa revii la echilibru. Adica sa nu mai mergi pe extreme. Adica sa nu fii excesiv in a renunta la excese. Adica sa nu zdruncini omul interior in timp ce se trezeste.
4. Asa cum ocupam un anumit spatiu, tot asa ocupam si un anumit timp. De aici rezulta ca suntem compusi si din timp. Cu spatiul nostru (fizic, eteric, astral, etc) ocupam spatiile din care suntem compusi si pe care le compunem, cu timpul nostru ocupam un anumit timp din timpul acestui plan.
Ce facem cu aceste premise? Le folosim in felia de timp care ne-a mai ramas, din tortul acestei vieti, pentru a motiva in fiecare clipa, actiunea catre obiectivul ultim al vietii noastre. Si, care este acest obiectiv?
Implinirea destinului personal? Nu, noi nu suntem persoane.
Atingerea potentialului maxim al acestei vieti? (nu, noi nu avem potential, suntem insusi potentialul – fiti voi, desavarsiti…)
Indumnezeirea? Bingo! Doar ca in noi se afla si ceva ce nu este creat. Si uitam si ne identificam doar cu ce e creat in noi.
Bun, avem premisele si obiectivul. Care e motivatia? De ce am facut toata jucaria asta? Pentru ca e fun. De-asta am intrat in materie. Pentru ca e fun. Pentru a redeveni copil. Pentru ca imi place sa ma joc de-a v-ati ascunselea.
Bun! Si, cand se termina totul? Cand incepe.
Si, cum fac sa castig? Folosind singurele jetoane pe care le ai. Cele care iti dau timp. Ai cheltuit cateva monezi. Unele le-ai pastrat: cand ai iubit, te-ai bucurat, ai daruit si ai cantat. Unele le-ai dat pe tristete, frici, distractii. Altele pe ceva ce erai deja: materie, creatie, forma. Pe foarte multe le-ai pierdut incercand sa castigi altele, pe care scria trecut. Dar majoritatea le-ai pierdut, schimbandu-le cu altele, pe care oricum le primeai, pe care scria viitor.
E timpul sa intelegi ca timpul nu este nimicul. Timpul este totul. Tot ce ai, ce esti. Acum, poti rezolva totul.